Încă o seară stranie și singuratică. Azi au început zilele pentru depresie de lungă durată...
Toamna, ploi, frunze...
Da, da, da, mai boșești încă. Prosta spune că țîi vpadlu de tăt, de restanța de miercuri, de testare de hz când, de indeobște de carte. Și da, oricum ai dreptate, azi era o zâ posomorîtă, că tucma șâ nie ni era somn.
De asta te-am convins să mergi acasă să dormi și tu, după prima pereche. Îndeobște mă miră cât îi de indiferentă lumea față de tine. Da chiar toată lumea îi indiferentă față tot de dânsa. Eu să fost în locul lui, lumea nu ave să fie așa de indiferentă cu mine, da știț de ce? Deatâta că eu avea să fiu indiferentă cu dânsa, și ea să îmble împrejurul meu. Mai pe scurt să ne schimbăm cu rolurile. Amu el să facă asta sa-r primi cam așa: Eu nu-s indiferent de oameni din jur, dar ei sunt - eu sunt indiferent de oamenii din jur, dar ei încă mai tare îs indiferenți. PESDEȚ! Și vașe, dăonah lumea asta!
Și zi interesantă azi o fost.
Ma duc la prima pereche - dorm. Grupa s duce la a doua ereche, fără mine, pe urmă am aflat că ei s sibesc de la ore, și de ghine! Dar am înțeles că s-au răzgândit, idioții! Asta nu ma încurcat liniștit s merg acasă.
Blea, ploua!
Idiot! - spun la un bomj, care dormea sub ploaie cu banca de bere în fața lui, nah s dormi în așa loc ș moment.
Suit în rutieră. futâși o padrugă pesdeț și de bună, parea a neformalcă. Huiak-Stoiak!
Peste fereastră văd cum aleargă un ciuvak din magazin cu ceva în mînă și din urmă vînzătoarea. Șâ normal că nimeni nu o să-l oprească, cine?
Mă opresc la MallDova, fac o plimbare.
Stau iară la stație, aștept rutieră următoare, ca prima o venit arhiplină.
Șine stă la stație: Un ciuvak bănos, parcă ”lucrează” la o fimră solidă, da așteaptă transoportul public - gay!
Vo două femei și un bărbat, pe scaune galbene și putrede de murdăria care s așază acolo cu zilele, care par a fi cam obosiț de viață ș zaibiț de lucru - plătește fundația școlii, contractul la universitate, banii nu mai ajung. Caroce niște oameni necăjâț. Și o curvă de elită, cu o fustă cât o șchiopă, cu niște Botex pe buze care îs mai mari ca la Jolie de 31 de ori, citea un jurnal superglamouros.
Huiak din trolicu 22 coboară fix bomjara șeea, parcă mă urmărește!
S încâlcesc chișioarele, cu banca de bere în mână, un parfum de 31 de feluri de miros de borâturi, cu pantaloni la dungă, șâ pantofi lustruiț.
Futâși, le wild babușcă se apropie de mine ș mă întreabă ( blea hule taman pe mine, lume nu mai este?) :
- Troleibuzul 22 ajunge de aici la Gara de Sud?
- Da! (numai ca mai repede s se otiebiască ș ca să înțelegeți el nu putea să ajungă acolo nicidecum)
- Îți mulțumesc fiule!
- Nici o problemă, bunică! (trâgînd cît mai strâns din țîgară)
Ah da blea! Arca cu bomjara nu so terminat.
- Eu nu-s cloun în fața voastră! strîgă în gura mare.
Ș futâși iară baba nu-ni dă pașe să râd mai departe în mine de bomjul cela:
- Da nie îni pare că totuși nu ajung cu 22 la Gara de Sud.
- Auzi băbuță, hai te rog ai săni dai pași, și totuși ai să te înveț odată să nu depinzi de alții!
Eu poate ș par că îs bun, dar eu tot timpul mă uitam la lume de sus.
Pun pariu că persoanele care stau pe scaun ușiș de viață, niciodată nu au ajuns la niște teme mai aprofundate despre viață, chiar dacă au și trăit mai mult decât mine, da despre generația nouă indeobște am dubii că au creier pe care l-ar putea folosi pentru a cugeta ceva. BLEA! Da aeștea, bomjîi, îndeobște nu s încadrează nicăieri, și nici nu știu unde să îi incadrez, că ei ș mai mult au trăit, și creier nu au.
Huiak hz de unde, apare un ciuvak, tare cunoscut. Pahodu eu cu dânsu ma jiucam cînd eram copii, îmi pare că îl cheamă Anakin ( Ănăchin ). El pahodu nu mă țâne minte, da am auzât că so facut un gopnik de la transferurile din școală în școală, pînă cînd nu o rămas în Școala Nr 6. Eidapoh! (menționez că se scrie împreună)
Otkuda nevozmisi, bețâvu cade in mijlocul drumului pe viaduct...
Mașinele, rutierele îl ocoleau, pe cănd mergeau cu 238 km/h, udivitelno, cum? Toți sî uitau cu mirare la dânsul, da știu precis că nimeni nu o săi sară în ajutor.
Anakin, văd cum trmură, chiar ș gopnișii s tem să vadă cum moare cineva. Chiar fiind un potlogar care ușide cu ciorele în cap pe șie patlatîe, paliubomu s teme, sâcun! Eu cu mare plăcere maș uitamă cum moare cineva în ochii mei. ( sună ujasno, așei? )
- M-am decis! strigă în gura mare Anakin.
Și dalbaiob, zic eu. Stăi cuminte ș nu te vâibi, baran borât și ești tu. De și tăt lumea s uita la dânsu, da tu sari în ajutor? Minte de copac.
- Mă ajută cineva? Îi greu a dracului!? repede exclama Anakin.
- A fugit un baiat să cheme securitatea de la Mall, exclama mujâcu pesdos, cu jgut de aur.
- A săi calce pe amândoi, o spus încet curva de elită, ea era în spatele meu.
- Luke?! întreabă nedumerit Anakin
(- Nu blea! George Lucas! am vrut să spun)
- Tu ești Luke așăi? (Luke nu Liuk)
Tac, nu zâc nică, da aud cum mă vorbește lumea, cică: prieteni? și de ce nu ajută? blea, da el îi haroșenkii!
- Caneșna căs haroșenkii, zâc la curva de elită, și îi dau din ochi.
Da de aiși mă gandeam: nahuia eu merg spre Anakin să îl ajut? Parcă nimeni nu mă impune, da șeva parcă paliubomu mă împinge. Ș blea! eu merg spre dânsu? Deatâta că nio stat mai ghine când mo recunoscut? De ce blea?
Ladna, dă să îl ridicăm. Fu blea, ni so părut că el avea parfumul de ”31 de mirosuri”, da văd că el are cel mai nou parfum de ”53 de mirosuri de blevotine” de la Ibucci. S mă fut!
Paliubomu lam ridicat până la urmă, so sculat și o inceput a merge, ca un copilaș care aghe s învață.
Huiak, autobusul 23 din urmă signalește, și ca întotdeauna taxiștii treb s steie ân fața opririi.
Eu cu Anakin am inceput a fgi, poate dovdim că oricum treb să se oprească la oprire. Fix o PULĂ!
Aista îi autobusul 23, adică cu dînsu nu circulă nimeni, mai ales oprirea îi blocată de diferite taxiuri.
- Tot normal? mă întrabă Anakin în timp ce fugeam.
( Da blea, zaebisi!)
- Cum să șie normal, amuș mă calcă 23!
El nu știu și acolo o bolmojât tipa: ”treb să am grijă de fremeu”, ei pesdeț ca în filme!
Futâși, Văd cum zboară capul lui Anakin în fața mea, ș huiak simp cum capul s deslichște de gât, și întorc ochii s văd și s întâmplă la stație, da acolo toți stau cu camerele de luat vederi, (drept da cu și s mai ocupe?) pînă cînd la un moment dat nu am chiorât de la 100500 de vspâște srazu. Ahuieti! Sare capu meu pe trotuar, a lui Anakin pe contrasens în partea cealaltă de oprire. Tăț țîpau și fotografiau, țîpau și fotografiau, țîpau și fotografiau. Futâși le wild băbuță în fața mea, s hlizește, curva dracului și este ea. Țîpau și fotografiau, blea, ladna, pohui. Whatever. Așa tăț procedează.
Ș huiak mă trezăsc la mine în pat pe la vreo 18 00.
Notă: Caatare, noi cu Anakin, am sărit peste taxiuri spre oprire, ca s nu ne calce, asta blogodorea nie, deatîtă că tăt asta eu am văzut în mintea mea, ca în filmul Next cu Nicolas Cage. Și? Crezi că nui așă?
...
Ei în fine, ne mai revedem, noapte bună!
Da, da. Hai mai grăim. Numai că data viitoare vobim despre altceva, nu despre indiferența oamenilor.