Friendzone

Dedicat unei persoane, care nu înțelege termenul de "friendzone" din perspectiva unui băiat.
Evindent noi, baieții, să încercăm să lămurim ceea ce numai noi înțelegem esta cam greu, și mai mult ca atât, că ceea ce o să explicăm, anume ideea noastra va fi prinsa, și nu una interpretată greșit, la fel nu sunt garanții. Și vice versa la fel, să mă lămurească chiar și o zi întreagă pentru ce este nevoie de "tonalcă" sau "botex", evident că întăi o să-mi sară creierul apoi voi înțelege.
Mai la temă.
Așa cum am mai spus, intrepretare greșită. Friendzone nu presune numai ideea că totul se rezumă la sex, dar că mai departe de prieten nu ajungi alături de o fată care te interesează în alt plan, de sentimente și blah blah. Evident dacă sari peste friendzone și o cucerești așa cum o dorești, aici ai și sex cu dânsa, și ai doi iepuri. :D
Acum să lămuresc de ce nu este prietenie între o fată și un băiat.
Crede-mă, mie ca un băiat nu mii avantojos să am o fată gen prieten. Pentru ce ? Dacă ai așa gen de prieten pe alături de o persoană cu care ai relații serioase, începe gelozia, în unele cazuri concurența. Pentru un baiat asta-i chin blya. =/ Dacă din contra nu ai pe nimeni alături, oricum mai devreme sau mai târziu la cineva din aeștea doi apar intenții spre un progres în relații, dar la cealalta persoană tot timpul apare în defensivă fraza gen:  " Nu te văd mai mult ca de prieten ". Și aici seo. Caput. Friendzone. Gata.
Omul fiind o persoana egoistă în primul rând se gândește la sine. Și în așa moment realizezi faptul că totuși mai mult nu mai ai nevoie de așa persoană. Pentru că friendzone. Eu mă duc să caut în altăparte.
Acum se pune întrebarea: Care probabilitatea că la baiat(sau poate chiar și la fată) să nu apară așa gen de sentimente, în sens de a ridica relațiile la un nivel mai mare? Eu tot - n-o văd îndeobște ea să fie. Atunci prin faptul că tu nu accepți așa numitul termen de friendzone tu ai alte priviri la termenul de friend. Cum înțeleg eu friend - oferă un sfat, întră în discuție cu tine, te ascultă în momentele grele... așa? da ? or i'm doing it wrong?
Prieten e acel care știe la momentul potrivit să-ți deie un hug vtemu. I am done here.
Mai am argumente și cuvinte multe. Poate nu toți băieții îs deacord cu mine, măcar am încercat să-mi întăresc poziția mea, care o susțin și o cred pe merite una cu drept la existență.

Concepte

Da, da... oh da.
iPhone 20 va fi capabil să fotografieze chipului lui Dumnezeu in cer, demonstrat de savanți luând ca repere viteza de creștere populației in raport cu toate cunostințele luate ca un tot întreg. Apropo da, poate nu chiar așa bine formulat, dar citisem o teorie de genu de ce lumea devine tot mai proastă. Acolo era menționat că cunoștințele îndeobște au limite, și dacă împărțim la o populație de 100 persoane atunci toți vor fi foarte deștepți, by default. Ideea că cunoștințele nu își schimbă limitele, iar populația continuă a se mări. Adică dacă toate cunoștințele de luat per ansamblu și de împărțit la populația curentă... Oh, nevermind...
Îndeobște Dumnezeu există ? Desigur că da.
Acum cititorii se împart în 2 categorii. Poate chiar 3.
1. Cititori care citesc până la capăt ce au început pentreu că sunt de acord cu ideile autorului.
2. Cei care închid pagina odată cum citesc o idee ce nu-i cuvine sau nu este de acord cu ea, dar o accepta total sau parțial.
(3. Cei care citesc total sau parțial din cauza că nu au altcea ce face, dar însă-și nu pătrund în esență.)
Să ne reîntoarcem.
Dumnezeu există. Și asta este un lucru care nu necesită argumentat sau demonstrat. Cum fac lumea în ziua de azi ? Simplu:
- cred în Dumnezeu
- acceptă existența lui, dar nu o recunoaște
- nu cred în el
- nu crede îndeobște în nică
- cred în tehnologiile noi.
etc.
Știi cum afli ? Închide ochii, orice altă sursă ce te poate sustrage, ușa, etc... și ascultă. Ai să auzi cum vorbește cu tine. El nu se află într-un loc anumit, nu are formă, nu are chip de un bătrân cu barbă și plete albe etc. El nu există independent, ci doar tu ești sursa lui de supraviețuire. Pentru că el trăiește în tine... și în mine, și în toți noi. Noi suntem însă-și conceptul acesta de "Dumnezeu". Noi suntem un Dumnezeu pentru noi înșine. Pentru că numai noi putem analiza trecutul, aprecia prezentul, și schimba viitorul. Pentru că numai noi putem cuceri destinul prin acțiunile noastre. Pentru că viața noastră depinde doar de noi. Și niciodata viața nu o să ne controleze mișcările. Doar numai în cazul în care ne lăsăm duși de apă.
Nu trebuie să te rogi, doar comunică. Comunică cu cel de alături. Care se află adânc în sufletul tău. Și dai de El. De El, care alții îi spun Dumnezeu. Unul. Doar unul. Printre noi 7 mlrd doar unul, doar că îl numim diferit.
De ce noi nu credem ? Nu credem în noi ? De ce nu e așa ușor de crezut în noi, așa cum credem că universul e infinit. Sigur că nu se știe că universul e infinit, doar presupunere, dar oricum credem în acest lucru că pentru noi este cel mai logic răspuns. De ce nu-i fix așa caz și aici ?
Fiți mai încrezuți.

PS Și nu e nevoie să deschideți toate secretele voastre care vau dus spre succes, pentru că trezește invidia în oameni. Iar invidia este cea mai puternică emoție, și provoacă o reacție puternică în Univers. :D