Prețuiești libertatea? Sper că da.
Dar cu adevărat îngelegi întregul sens? Dacă da, îți urez succese.
Dacă nu - poți citi mai departe.
Acum sunt în cursul unei lucrări, și am selectat unele informații despre esența libertății începînd cu antichitatea.
Menționez că orice informație ușor o găsești în internet, dar dacă ești lenos în a face acest lucru îndeobște atunci te sfătui doar săți faci un ceai și liber șă citești doar informația selectată.
Dar cu adevărat îngelegi întregul sens? Dacă da, îți urez succese.
Dacă nu - poți citi mai departe.
Acum sunt în cursul unei lucrări, și am selectat unele informații despre esența libertății începînd cu antichitatea.
Menționez că orice informație ușor o găsești în internet, dar dacă ești lenos în a face acest lucru îndeobște atunci te sfătui doar săți faci un ceai și liber șă citești doar informația selectată.
”[...] Libertatea persoanei este o valoare ce se dăruie
odată cu nașterea acestuia, ce poate fi privit sub orice aspect, fie juridic,
fizic, moral, religios sau biologic. Din punct de vedere juridic, acesta apare
ca un drept, din punct de vedere religios este ca un dar, biologic privind este
un instrument al ființei umane. Din ce punct de vedere nu am urmări acest
fenomen este clar un singur lucru – că acest drept, dar sau instrument este
inalienabil de persoană, nu poate fi înstrăinat nicidecum, oricum am încerca.
De aici apar ideile și conceptele juridice care se formează în principiu că
orice persoană este liberă și nu i se poate fi încălcat acest drept sub orice
formă.
În lumea antică, marele politician, filosof,
jurist și orator Marcus Tullius Cicero spunea: ”Libertatea este o posesiune de
o valoare inestimabilă”. Luând în vedere acest fapt, în Roma antică ca drept
exemplu a unei culturi foarte dezvoltate pentru acea perioadă, societatea a
fost organizată într-o ierarhie strict definită, în care fiecare individ își
căpăta rangul său apreciat după origine și avere, care-i determină drepturile
și obligațiile. Cu toate că populația era împărțită în oameni liberi și sclavi,
a căror drepturi de libertate erau suprite, oricum sistemul prevedea
redobândirea acestui drept prin eliberare a acestuia de către stăpânul său,
ceea ce dă dovadă că ”chiar și pentru sclav pe lângă viață libertatea este cel
mai mare privilegiu și bogăție”.
Tot în aceeași perioadă, în Grecia antică
libertatea la fel se prețuia. Democraţia
ateniană, foarte egalitară în ceea ce privea drepturile politice ale
cetăţenilor, nu trăia şi nu se menţinea, într-o largă măsură, decât graţie
muncii sclavilor. Sclavia constituie o limitare foarte netă a democraţiei
greceşti. Sclavia era privită de marii filosofi din secolul al IV-lea î.Hr. ca
un fapt şi n-au protestat câtuşi de puţin împotriva nedreptăţii pe care ea o
reprezintă. Singura recomandare pe care o face Platon (în lucrarea
sa Legile) este ca
grecii să nu devină sclavi şi ca sclavii să fie bine trataţi şi vom vedea că,
scriind aceste lucruri, el se lasă călăuzit de atitudinea plină de omenie pe
care o aveau cei mai mulţi dintre compatrioţii săi faţă de propriii lor
slujitori. Aristotel vorbeşte de oamenii care pretind că „numai legea stabileşte deosebirea dintre
omul liber şi sclav şi adaugă că această deosebire e nedreaptă fiindcă e
rezultatul violenţei (mai ales a violenţei pe care o constituie
războiul)”, dar el este departe de a
împărtăşi această părere, care începuse deja să se răspândească, pe vremea lui.
Tot el mai scrie: „Există în
rândul oamenilor indivizi la fel de lipsiţi de valoare, în comparaţie cu alţii,
pe cât e trupul faţă de suflet sau animalul faţă de om; cel mai bun lucru care
se poate face cu ei este să li se folosească forţa trupului. Aceşti indivizi
sunt hărăziţi prin însăşi natura lor să fie sclavi fiindcă nimic nu li se
potriveşte mai bine decât să asculte.”
Așa idei asemănătoare
observăm nu numai la Roma și Grecia Antică, ci și la Egiptul Antic,
Mesopotamia, India, China și alte civilizații antice.Cu toate că în lumea pare
a fi destul de dezvoltată în plan social, politic, economic sau juridic, oricum
se evidențiază faptul de neperfecțiune a înțelegerii libertății omului, în
respectarea acestia, cât și garantarea sau acordarea de către stat. Însă
întreaga societate antică era preponderent bazată pe sclavie.
În fine, ce este libertatea? Ce înseamnă a fi liber?
Ca să continui lucrarea este necesar de depistat și conturat esența cuvântului
”libertate”. Libertatea – este posibilitatea de a acționa după propria voință
sau dorință; posbilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile
cunoașterii și stăpânirii legilor de dezvoltare a naturii și a societății. Libertatea
este privit ca concept de orice filosof începând din antichitate. Unii filosofi
văd libertatea sub aspect superficial și spun că a fi liber înseamnă ca să poți face ce vrei, dar e firesc faptul că
nu e unicul sens pe care îl inglobă în sine termenul de libertate fiind
exprimat doar stratul de suprafață. Cum spun alți filosofi este că libertatea
pe lîngă privilegiul de a fi liber poartă în sine și partea oposită de
obligație a acesteia care se supune unor legi morale și juridice, așa cum
afirmă Abraham Lincoln ”Libertatea nu este
dreptul să facem ce vrem, ci să facem ce se cuvine” , moment unde și Papa
Ioan al II-lea dă și acordul său în această concepție, spunînd că ”a fi liber nu înseamnă să poți face ce vrei,
ci să ai dreptul să faci ceea ce trebuie.” Este un drept al fiecărui om așa
cum am spus mai înainte, de a acționa conform dorințelor proprii însă fără a
subjuga libertatea celuilalt. Libertatea mai înseamnă și a spune ceea ce
gândești fără teamă, ea este concepută ca absența constângerii. Dar cât de
dulce nu ar fi cuvântul libertate, de
aici putem concluziona faptul că de a fi liber duce după sine și o răspundere
oarecare. Ideea responsabilității individului cu referire la libertate este
promovată tot de Abraham Lincoln care spunea că ”libertatea înseamnă să fim responsabili pe noi înșine”. Libertatea este
și o responsabilitate, ca să fii liber trebuie să poți să fii responsabil
pentru modul în care acționezi, pentru ceea ce spui, pentru orice consecință care
apare în urma unei proprii greșeli. În acest sens s-a și pronunțat Mahatma
Ghandi care spunea că ”nu merită să ai libertate,
dacă aceasta nu include și libertatea de a face greșeli.” Așadar, odată
fiind născuți căpătând libertatea în sensul direct, căpătăm și responsabilitate
în sensul indirect, fără a conștientiza acest lucru.
Pe lângă aceste concepte există, încă din
antichitate celebrul aforism ”Trăiește-ți clipa” (de la latinescul ”Carpe
Diem”) reluată dintr-un poem al lui Horațiu, scrisă încă în Roma antică, dar în
jurul căruia se ghidează foarte mulți oameni și până în prezent. Cu părere de
rău, acest dicton nu tot timpul este interpretat corect de oameni, care își
crează iluzia de libertate numai, iar egocentrismul și nacirsismul sunt mască a
pierderii cunoștințe de sine, de pierderea capacității de alegere și decizie,
un fapt trist la care autorul nu a avut vreo oarecare atribuție.
Privită după concetele religioase, Dumnezeu (dacă
să fac referință la religia creștin ortodoxă) a atribuit un anumit grad de
libertate omului, de teologi acest fenomen este numit liber arbitru. Omul a fost înzestrat cu rațiune ca să poată să se
conducă singur, pe propriul plac, liber arbitru. Așa cum spune un adept în
acest sens Toma D’Aquino omul este
înzestrat cu liber arbitru, astfel sfaturile, îndemnurile, interzicirile,
poruncile, răsplata și pedeapsa ar fi în van (în zădar). Filosoful francez
Bernarnd Renouvier spune că sunt liber
pentru că fac ce vreau, adică astfel definind faptul că conceptul de liber
arbitru include în sine puterea absolută de a alege ce e bine și ce e rău. Practic,
individul își exprimă liber voința fără a fi constrâns de cineva. În acest sens
s-a pronunțat și Jean-Jacques Rousseau, care este de părerea că libertatea nu constă în faptul că oameni pot
face ce doresc, ci în faptul că ei nu trebie să facă ceea ce nu doresc. Omului
trebuie să i se ofere opțiunea să spună nu, să nu facă ceea cu ce nu este de
acord, iar Ignazio Silone întărește acest punct de vedere prin ceea ce spune: Libertatea este posibilitatea de a spune nu
oricărei autorități, artistice, religioase, literare, filosofice, sociale și
chiar politice.
Libertatea este definită sub diferite forme și
înțelese de gânditorii, filosofii de-a lungul timpului, fiecare dintre ei
privind-o din diferite perspective, iar nouă ne rămâne opțiune de a alege cum
să gestionăm cu libertatea ce ne aparține. [...]"