Dimineața

... cineva spunea că fiecare dimineață, fiecare zi este aceeași, și că această rutină îl doboară.
... și cine-i de vină?
... pot spune cu certitudine că persoanele care deam au obosit, care dau vina pe ”rutină”, ”obișnuințe”, și toate restul sunt niște ”ratați”.
... ei sunt cauza acestei oboseli.
... fii liber în ceea ce faci
... fii liber în ceea ce alegi să faci
... fii liber în ceea cu cine să faci
... fii liber în ceea când să faci
... fii liber în ceea cum să o faci
... fii liber în ceea ca să-și schimbi sistemul
... tu ești cel care îți faci viața, și ești cel care este în stare să schimbi sistemul
... fă un upgrade
... cineva spunea că fiecare dimineață, fiecare zi este aceeași, și că această rutină îl doboară.
... eu spun că fiecare zi să o începi cu o minte curată și cu un suflet deschis.
... și eu acum continui cu o pauză muzicală. http://youtu.be/dRmC88mDK7Y
... iar voi să aveți o zi frumoasă în continuare, și asta înseamnă nu să vă lăsați așteptării a zilei ca să fie frumoasă, ci să luați ziua și să o faceți frumoasă.

Începutul

... aș dori să încep așa de bine cum o încep și alții.
... oare începutul e așa greu? de ce tot timpul când mă uit la o foaia curată tot timpul cad în aceeași capcană.
... care este începutul? care ar fi cuvântul cela unic cu care poți începe? cuvântul care te va inspira. cuvântul care va fi începutul ideilor tale.
... idei? care sunt ideile mele? care idei și despre ce totuși eu vreau să scriu? ce eu doresc să demonstrez, sau să mă împart? cu ce anume?
... despre ce să scriu?
... dar vreau să scriu? pare că da, dar ce mă oprește?
... dar dacă voi găsi cu ce să încep, voi găsi sfârșitul?
... am atâtea să spun, să scriu, cu ce să mă împart.
... și nu pot începe. cred că nu merită. nu merită să ma împart dacă simplu nu pot pune un început.
... cât sunt de patetic.
... un sfârșit care nici măcar nu are început nu îl poți considera sfârșit.
... oare este sfârșit?
... dar dacă eu abia acum am început?

Homo Homini Lupus Est.

Homo homini lupus est,

He drinks deep of crimson goblet

Of whom he once called brother.

Envy covets all,

And with igni ferroque

splits the holy word asunder.

On the tomb of hope wisdom wrote,

Sum quod eris,

But self blinded eyes will not see.

Once on tabula rasa 

Wisdom and faith wrote the words of the sage,

Now cancelled by the hand of mortals.

And the echoing cry on tempest's wind is,

Mor tua vita mea.

Who will count the final body bags?

For now it is,

Bellum omium contra omnes.

And homo homini lupus est

Returns to the caverns

From whence he came.

1. Homo homini lupus est - man is the wolf of men.
2. Tabula rasa - smooth or scraped tablet, refering to the mind of man at birth.
3. Mors tua vita mea - your death is my life.
4.Igni ferroque - fire and iron, scorched earth policy.
5.Bellum omium contra omnes - war all against all.
6.Sum quod eris - I am what you will be.

unknown author.

Carpe Diem

Age saw two quiet children 
Go loving by at twilight, 
He knew not whether homeward, 
Or outward from the village, 
Or (chimes were ringing) churchward, 
He waited, (they were strangers) 
Till they were out of hearing 
To bid them both be happy. 
"Be happy, happy, happy, 
And seize the day of pleasure." 
The age-long theme is Age's. 
'Twas Age imposed on poems 
Their gather-roses burden 
To warn against the danger 
That overtaken lovers 
From being overflooded 
With happiness should have it. 
And yet not know they have it. 
But bid life seize the present? 
It lives less in the present 
Than in the future always, 
And less in both together 
Than in the past. The present 
Is too much for the senses, 
Too crowding, too confusing- 
Too present to imagine.

© Robert Frost. All rights reserved

Friendzone

Dedicat unei persoane, care nu înțelege termenul de "friendzone" din perspectiva unui băiat.
Evindent noi, baieții, să încercăm să lămurim ceea ce numai noi înțelegem esta cam greu, și mai mult ca atât, că ceea ce o să explicăm, anume ideea noastra va fi prinsa, și nu una interpretată greșit, la fel nu sunt garanții. Și vice versa la fel, să mă lămurească chiar și o zi întreagă pentru ce este nevoie de "tonalcă" sau "botex", evident că întăi o să-mi sară creierul apoi voi înțelege.
Mai la temă.
Așa cum am mai spus, intrepretare greșită. Friendzone nu presune numai ideea că totul se rezumă la sex, dar că mai departe de prieten nu ajungi alături de o fată care te interesează în alt plan, de sentimente și blah blah. Evident dacă sari peste friendzone și o cucerești așa cum o dorești, aici ai și sex cu dânsa, și ai doi iepuri. :D
Acum să lămuresc de ce nu este prietenie între o fată și un băiat.
Crede-mă, mie ca un băiat nu mii avantojos să am o fată gen prieten. Pentru ce ? Dacă ai așa gen de prieten pe alături de o persoană cu care ai relații serioase, începe gelozia, în unele cazuri concurența. Pentru un baiat asta-i chin blya. =/ Dacă din contra nu ai pe nimeni alături, oricum mai devreme sau mai târziu la cineva din aeștea doi apar intenții spre un progres în relații, dar la cealalta persoană tot timpul apare în defensivă fraza gen:  " Nu te văd mai mult ca de prieten ". Și aici seo. Caput. Friendzone. Gata.
Omul fiind o persoana egoistă în primul rând se gândește la sine. Și în așa moment realizezi faptul că totuși mai mult nu mai ai nevoie de așa persoană. Pentru că friendzone. Eu mă duc să caut în altăparte.
Acum se pune întrebarea: Care probabilitatea că la baiat(sau poate chiar și la fată) să nu apară așa gen de sentimente, în sens de a ridica relațiile la un nivel mai mare? Eu tot - n-o văd îndeobște ea să fie. Atunci prin faptul că tu nu accepți așa numitul termen de friendzone tu ai alte priviri la termenul de friend. Cum înțeleg eu friend - oferă un sfat, întră în discuție cu tine, te ascultă în momentele grele... așa? da ? or i'm doing it wrong?
Prieten e acel care știe la momentul potrivit să-ți deie un hug vtemu. I am done here.
Mai am argumente și cuvinte multe. Poate nu toți băieții îs deacord cu mine, măcar am încercat să-mi întăresc poziția mea, care o susțin și o cred pe merite una cu drept la existență.

Concepte

Da, da... oh da.
iPhone 20 va fi capabil să fotografieze chipului lui Dumnezeu in cer, demonstrat de savanți luând ca repere viteza de creștere populației in raport cu toate cunostințele luate ca un tot întreg. Apropo da, poate nu chiar așa bine formulat, dar citisem o teorie de genu de ce lumea devine tot mai proastă. Acolo era menționat că cunoștințele îndeobște au limite, și dacă împărțim la o populație de 100 persoane atunci toți vor fi foarte deștepți, by default. Ideea că cunoștințele nu își schimbă limitele, iar populația continuă a se mări. Adică dacă toate cunoștințele de luat per ansamblu și de împărțit la populația curentă... Oh, nevermind...
Îndeobște Dumnezeu există ? Desigur că da.
Acum cititorii se împart în 2 categorii. Poate chiar 3.
1. Cititori care citesc până la capăt ce au început pentreu că sunt de acord cu ideile autorului.
2. Cei care închid pagina odată cum citesc o idee ce nu-i cuvine sau nu este de acord cu ea, dar o accepta total sau parțial.
(3. Cei care citesc total sau parțial din cauza că nu au altcea ce face, dar însă-și nu pătrund în esență.)
Să ne reîntoarcem.
Dumnezeu există. Și asta este un lucru care nu necesită argumentat sau demonstrat. Cum fac lumea în ziua de azi ? Simplu:
- cred în Dumnezeu
- acceptă existența lui, dar nu o recunoaște
- nu cred în el
- nu crede îndeobște în nică
- cred în tehnologiile noi.
etc.
Știi cum afli ? Închide ochii, orice altă sursă ce te poate sustrage, ușa, etc... și ascultă. Ai să auzi cum vorbește cu tine. El nu se află într-un loc anumit, nu are formă, nu are chip de un bătrân cu barbă și plete albe etc. El nu există independent, ci doar tu ești sursa lui de supraviețuire. Pentru că el trăiește în tine... și în mine, și în toți noi. Noi suntem însă-și conceptul acesta de "Dumnezeu". Noi suntem un Dumnezeu pentru noi înșine. Pentru că numai noi putem analiza trecutul, aprecia prezentul, și schimba viitorul. Pentru că numai noi putem cuceri destinul prin acțiunile noastre. Pentru că viața noastră depinde doar de noi. Și niciodata viața nu o să ne controleze mișcările. Doar numai în cazul în care ne lăsăm duși de apă.
Nu trebuie să te rogi, doar comunică. Comunică cu cel de alături. Care se află adânc în sufletul tău. Și dai de El. De El, care alții îi spun Dumnezeu. Unul. Doar unul. Printre noi 7 mlrd doar unul, doar că îl numim diferit.
De ce noi nu credem ? Nu credem în noi ? De ce nu e așa ușor de crezut în noi, așa cum credem că universul e infinit. Sigur că nu se știe că universul e infinit, doar presupunere, dar oricum credem în acest lucru că pentru noi este cel mai logic răspuns. De ce nu-i fix așa caz și aici ?
Fiți mai încrezuți.

PS Și nu e nevoie să deschideți toate secretele voastre care vau dus spre succes, pentru că trezește invidia în oameni. Iar invidia este cea mai puternică emoție, și provoacă o reacție puternică în Univers. :D

Carpe Diem!

Why do I live?
Why do I love?
Why do I laugh?
Is it because 
There's nothing better to do?
The alternative is worse?
Or is there more to life
Than being there?
There must be more to life
Than showing up.
Seize the day,
They said.
Seize the day,
Strangle your future,
I said.
Wait for the perfect moment
But don't wait forever.
You have to live.
I live.
I love.
I laugh.

Why?
Because I need to.
Perhaps it's my way of dreaming.

Living a life
Loving someone
Laughing with friends
They're what I want.

What I feel
I will never feel.

But you just keep living.
Never give up.

Carpe diem quam minimum credula postero

"Seize the Day, putting as little trust as possible in the next (day)"

It's my way of dreaming...

Fetele din Mileniul III

Daț să mă gândesc. Caatare nu treb de gândit mult, că niș nai asupra ce să te gândești. Nimic personal.

mesajul nr. 41316 "salut, filosoful nuciotkos mii interesant sa aflu parerea ta despre fetele din mileniul trei...te imparti succint? Daca vrei pot sa-ti destainui ce gandesk despre baieti...dar cred ca mai bine nu trebuie))

Trebuie să apreciez lumea de faptul că are timp să mă rabde și să citească aiurelile unui tânăr nesovestit, capricios, care privește lucrurile ironic, dar oricum își continuă viața inutilă. Oooh, viața inutilă - iată tema la care trebuie să mă gândesc. Ei da acum să nu mă abat de la temă.
Interesant, cum să descifrezi în zilele noastre o fată?
Pauză...
La un fum de țîgară toate gândurile se vor așeza pe polița sa...
Deci.
Eu în fete am observat 3 calități deosebite: frumoasă, deșteaptă și fericită. Din păcate, sau din fericire, sau poate așa și trebuie să fie, am observat că niciodată aceste 3 calități nu sunt prezente cumulativ, și maiximum 2 din ele sunt prezente. Poate fi deșteaptă și frumoasă, și nicidecum fericită. Poate fi deșteaptă și fericită, dar nicidecum să o numești frumoasă. Sau poate fi simplu deșteaptă, în căutarea fericirii și frumuseții. Mai pe scurt, nu pot să le clasific altfel pe fete în ziua de azi, doar prin enumerarea unor calități comune, dar care le diferențiază pe toate.
Voi vreți să vă spun cât de proaste sunt fetele în ziua de azi? Toată lumea cade în prăpastie din care greu o să fie să se ridice, așa că să spun numai despre fete e greșit. Sau vreți să spun despre ceea cum fetele ajung pe Muligambia? Prostia persistă peste tot.
De ce fetele tot timpul au așa o mare atracție de a-și vopsi niște buze, de-aș implanta niște silicon în diferite locuri intime, sau deferite fitness-uri, cross-uri împrejurul lacului - pentru a menține forma, sau de a mai da jos din kilograme? Lucru evident - pentru partea masculină. Lucru demonstrat, care nu chiar era nevoie de demonstrat, este că bărbații întradevăr își aleg partenerele cu ochii. Sistemul auditiv și olfactiv sunt mai slab dezvoltate. Doar că imi pare rău că nu toți bărbații apreciază acest lucru pe merite.
De fapt, eu sunt o persoană care idealizează femeia din toate punctele de vedere. Sunt creaturile divine. Creaturile care tot timpul mă miră. Și care niciodată nu o să fie pentru mine descoperite complet. Este enigma vieții mele. Doar menționez că nu toate fetele poartă în sine o enigmă, fapt întîlnit de mine, care provoacă lipsă de interes față de ea. Așa că... așa cum nimeni nu poate să-și exprime părerea pur obiectiv, subiectivismul fiind cel mai mare obstacol, eu nu pot să spun mai mult despre femei și domnișoare.
Caatare, greșit e spus ”Fetele din Mileniul III”, pentru că fetele cum erau 300 de ani, sau 2000 ani în urmă, așa și au rămas:
”Tot timpul doresc să devină cele mai frumoase, tot timpul doresc să devină mai deștepte, și tot timpul în căutarea fericirii. Unica motivare suntem noi - partea masculină. Și credeți-mă că totuși există fata ideală. Fata ideală este cea care posedă toate cele 3 calități. Unica metodă este atunci când femeia are un bărbat alături... care o face frumoasă... o face să se simtă deșteaptă... și desigur îi oferă fericirea.” (c)
Citat formulat de mine, dar și acceptat de majoritatea.

Minte rece

Nu conține maturi.
Amu fără prostologii cum să te isprăvești cu lumea. Uneori noi sînguri cu noi ne confruntăm și din păcate nu tot timpul învingem. Așa, să ne gândim cu ce ne confruntăm? Simplu. Cu toate calitățile noastre negative. Confruntăm mintea noastră bolnavă uneori. Confruntăm unele dorințe. Confruntăm frica.
Pentru ce? Pentru cine? Să ne schimbăm pentru cineva? Oare noi dorim să ne schimbăm pentru noi însăși? Nouă nu ne place cum suntem, sau nu ne place cum lumea ne privește?
Asta îs numai întrebări, care deloc nu reflectă adevărul. Dar care ar fi totuși adevărul? Oarecare care nu ar fi adevărul, eu știu un lucru -  m-am săturat să ascund unele calități ale mele. Pentru mine, sau pentru altcineva, oricare nu ar fi motivul, eu asta o făceam, și nu cred că sunt unicul.
Da-ți să vă spun un caz. Eu ieri seara la un fum de țigară mi l-am reamintit, sluceaina. Hatea nu chiar sluceaina, mai mult au stat la bază evenimentele ce mă înconjurau la moment.
Mai pe scurt era o fată. Totul se întămplă încă în școala medie, prin clasa a 8. A fost demult. Fiind într-o statură cu dânsa, eu des nimeream într-o pereche în timpul dansului. Ah da, eu când am învățat în școala medie, eram într-o clasă cu înclinații coregrafice. Fata nu chiar era indiferentă față de mine. Asta nu numai eu observasem, ci practic toată clasa. Pe mine lumea mă respectau numai din motivul cela că eu cu toți găseam limbă comună. Eu eram foarte prietenos față de restul și tot timpul fugeam de la conflict. Tot timpul cînd simțeam că situația merge spre un conflict, eu aveam darul de al ocoli, și de a face ceva mai neobișnuit, și nici urmă nu rămânea din conflict. Mai pe scurt, toți știau de lucru că fata nu chiar este indifirentă față de mine. Da eu asta cunoșteam, da - eu suportam. Era greu. Dap niș nu mă compurtam cu dânsa așa cum ar face un alt kaziol (pînă când nu știu tot sensul acestui cuvînt, dar este un termen însușit de la tribul femeiesc). Mai pe scurt, la caz. Era o fată ușuratică. Tot timpul privea cu ochelarii roz lumea. Nu era proasta. Da nici frumoasă. Și iată că intr-o dimineață, cănd eram la repetiții, evident intr-o pereche cu dânsa, în sală se facu liniște brusc.
Eu cred că pentru prima dată am aflat senzația asta când vrei să omori un om. Amu o am mai des. În timp ce repetam o mișcare în grup unde toate prerechile trebuie să formeze un cerc strîns, sunase mobilul profesoarei. Și normal că a răspuns. Și normal că toți știu cum îi asta. Srazu gălăgie și vseo takoe, fiecare vb în gură mare cu cine îi vine pe plac. Fata a început a vorbi cu mine, și normal. Dar asta nu însamnă că nie tare ni era pe plac sa discut cu dânsa, evident. Totul așa repede s-a întămplat că nici nu mai țin minte despre ce noi am început să ne sporim. Era cacbă în glumă. Nimic serios. Să privesc la moment așa o scenă dintr-o parte, mai mult sămăna a o sfada dintre nou-căsătoriți. Și tot așa sporind, se termină istoria cu ceea că ea mă lovește cu palma peste față. Așa în glumă. Liniște mortală. Aș f**e și eu una, așa în glumă. Dar n-am făcut-o, sunt mai presus de asta - să bat o femeie. Cu toate că în ziua de azi femeile vor egalitate, așă că deam asta nu prezintă o limită pentru mine la moment. După ce toată clasa se holbau la noi, mai degrabă la mine, ca să vadă reacția mea după o pauză credețimă ca destul de lungă. Undeva vreo 15+ secunde eu prosta mă uitam in ochii ei, și restul se uitau la mine. După primile 5 secunde zâmbetul dispăruse de pe fața ei, cred că și-a dat seama de toată seriozitatea cazului. Peste vreo 10 sec profesoara terminase de vb, fiind și ea de față și analizând in timpul convorbirii totul ce se petrece în sală. Pune telefonul pe pian, întră în mijlocul cercului și se uită la ea șii spune cu un ton foarte liniștit și oleacă... nici nu știu cum să descriu tonalitatea ei. Îi spune:
"- Pentru un bărbat, pălmuirea peste față, indifirent de caz sau situație, este unul din acele lucruri care doboară jos o demnitate, mai ales dacă este făcută în public.”
Șii drept, eu nici nu știu câte sentimente pe mine mă umpleau atunci la moment. Doar știu că erau suficiente de a omorâ un om, așa cum am menționat mai sus. Din păcate nici nu știu despre dînsa cum se simțea. Știți de ce? Deoarece eu după cazul cela nu am mai vorbit cu ea până în prezent. Singura excepție a fost atunci cînd ea incerca să-și ceară iertare la sfârșitul orei de dans, unde eu i-am răspuns doar: ”- Nici mama mea niciodată nu și-a permis să mă pălmuiască pe mine sau pe tatăl meu.” Și normal că aici s-au terminat orice gen de relații. Era unica persoană pe care nici nu vroiam să o văd, nici acum nu prea am dorința.
Până într-atât de tare o urăsc că nici la întîlnirea cu absolvenții prin clasele a 10-12, măcar vreo salutare să-i transmis. Doar câteva priviri. Iată așa.
Mai înainte eram mai copil. Mai înainte pentru așa un fleac (așa cred că consideră mulți din cei ce citesc), eu până în prezent nu am iertat. Dar acum ci? Acum eu pe oricine iert, numai dacă o face asta plăcut, sau dacă nu mi-ar fi rentabil și mie. Acum se mai pune o întrebare, totuși cu ce ne confruntăm? Ne confruntăm cu calitățile noastre negative? Pentru ce o facem noi asta? Pentru noi înșine? Sigur?
Gata, m-am săturat să mă schimb după societate. Să se mai schimbe societatea după mine.
Viața nu este doar o șosea ce merge strict înainte. De fapt șoseaua asta are forte multe intersecții. Și doar noi  alegem când să întoarcem la drapta sau la stînga.

Dar odată cum am încârnit, noi trebuie să realizăm faptul că deacum punctul de destinație va fi altul...

Cum să înțelegi ce cauți, dacă singur nu știi ce...

Întrebare întrebătoare, nu? Cum să înțelegi ce vrei sau ce cauți fără a ști măcar despre ce merge vorba. Va urma o mică lecție de self-improvement, pînă când nimic inventat din păcate, nimic nou, ci doar ce e selectat din mai multe surse, totul structurat de mine, fără adăugat ceva de la sine - nu eu jă îs deștept. :D

În primul rând trebuie acordat planului tău de activitate pe zi. Hotărâți căte zile vă trbuie sau vă este necesar. Preîntîmpin că efictivitatea se va micșora de câteva ori dacă va fi mai puțin de 10 zile. Eu spre exemplu am practicat lurul acesta timp de aproximativ 3 luni. Eu pe atunci nici nu știam că totuți e mai bine de sistematizat, de asta și spun că mai bine de alcătuit un grafic.

Mai departe lucrăm după cursul care ți l-ai creat. La fiecare lecție pregătiți câte o foiță și un pix, sau sau un caiet destinat special - intrument necesar pentru lecții de 10+ zile. Roagă pe fiecare de alături să nu-ți încurce timp de aprox. o oră. E un lucru foarte important pentru lecție - când cineva te sustrage se schimbă atitudinea și mai ales concentrarea.

Însăși sensul lecțiilor constă din mai multe etape:

1) Acordă-ți întrebări:

• Cine ești Tu acum? Ce pe tine nu te aranjează? De ce? Cum ai ajuns la aceste lucruri?
• Argumente, ce te-a împins pe tine să ajungi la auto-dezvoltare sau self-improvement.
• Ce îți dorești? De ce tu vrei asta? De ce consideri ca meriți ceea ce îți dorești? La ce ești gata pentru asta?
• Ce calități deosebite posedezi?
• Ce-i mai bine: să muncești pentru scopurile tale sau pentru străine? Pentru a cui scopuri Tu la moment lucrezi?
• Cu ce cuvânt tu pe tine te-ai autodescrie? De ce?

Aceste sunt puținile întrebări care ar trebui să ți le acorzi singur ție, și după părerea mea ele sunt destul de eficiente. Acordă acestor întrebări chiar și 2-3 zile, nu-i neapărat să le răspunzi imediat, apoi  analizează răspunsurile și scoate concluzii.

2) Scrie pe foaie 5 lucruri de succes. Dacă sunt mai multe (dar eu cred că sunt mai multe!), scrie. Descriele în toate culorile. Alege cele mai mari și pe care nu le vei mai uita. Și încă odata, de ce te consideri că le meriți?

3) Încă un bun lucru ca să te ajute este o compunere, care este împărțită în două părți:

• Tu scrii tot ce s-a strâns, tot ce se întîmplă și te îngrijorează, tot ce întră în cap. Subliniez - totul! Nu alege și nu analiza ceea ce scrii. Pur și simplu scrie totul ce vine în cap pînă la momentul în care se va transforma in litere pe foaie, și stai fără grijă că vei ști cînd gata.

Undeva 40 minute de scris este garantat fără oprire. Dacă rămân gânduri nu te uita la foaie, ci scrie!

• A doua parte nu este o simplă eliminare de gânduri, ci deacum este pe tema ”Ce EU îmi doresc?!”

După cum ați înțeles aici sunt încă două zile. În a 3 zi analizează ambele texte de 2 ori. Întîi dimineață, apoi seara. Acest exercițiu te va duce la concluzii despre care vei dori, sau ar fi de dorit să le scrii.

4) Încearcă să meditezi asupra temelor: Ce Tu Dorești? Care lucru iți este mai aproape de suflet? Cum te vezi pe tine la bătrânețe? Cu ce te defirențiezi de restul?

Acordă aceste întrebări celui dinuăntru. Discută cu tine. Închipui-ți că vorbești cu mai multe persoane ce trăiesc în interiorul tău: creierul tău, emoțiile tale, sufletul tău, corpul(trupul) tău.

5) Și ca la sfârșit este etapa finala - meditația. Cu toate că ar fi bine de efectuat chiar prin primele zile, dar eu o descriu fiind ca ultima etapă, pentru că legătură directă nu are, dar duce în sine o importanță deosebită.

Îndeobște recomand meditația pentru că stimulează creativitatea gândirii și rezolvă practic toate problemele.

Iată și tot cursul de ”reabilitare”. sper să îți ajute să îți găsești ceea ce vreai efectiv și cu o viteză maximă. 

See you. ;)