#bleadi...
treb de lăsat băutu... ș fumatu...
Caatare nu beu des, da beu odată ș ghine. Cam galima, paliubomu. Amu mă gândesc că în ultimul timp eu weekendul niș nu îl mai sîmt - numaidecât eu trebuie să fiu bat șap smă ușid. Foarte furmos... Existență inutilă. Interesant câtă lume șiau dat întrebarea de ce ei beau? Băutura îi așa o otravă! Eu chiar des mă întreb șî ultima data când adormeam iară pe jumate jiu eu am ajuns la concluzia: cred că am ceva înăuntru în mine ce tare vreu să ușid. Numai că cam hrenovaia "otravă" s prinește din băutura asta, cam nică efect, sau efectul apare, dar cu greu? Ei da cum vorba șeia: nică nui perfect, de asta crioanele au radieră. Praehali.
Sar cu gândurile.
Pe mine ș pustoslov mau făcut. Pizdos. Seotaki cineva citeste bredu meu. Hatea de și nu? Eu tot de obicei citesc bred... Ideea că eu nu pre pot să scriu. Nam eu talentu șela care trebuie. Îi una să ai gânduri, îi alta să poț scrie, dar dacă mai poț să le combini - beu pentru sănătatea ta.
Apropo de ce nam scris eu "mâine"? Mâine caatare îi poneatie rasteajâmoe. Asta știi - cum la liceu. Aviz la cantină: "Mâine va fi degustație de bucătărie japoneză!". Jora Borcan, dalbaiobu, șo luat costumu de nire a bunelului, șo împlut portofelu cu lei de 1 (asta serios, hz de și) și o venit "mâine" la școală ca să manânșe niște sușâ blea. Așa cum o venit, așa șâ so dus. Cu botu pe dos, cu sufletu mâhnit ș stomacu gol, numai de așeeia că el nu știa că avizul deam stă de vreo 3 ani. Jora Borcan oricum nu îș pierde nedăjdea că totuși mâine va fi degustația de sușâ, ș repetă procudură, om debil. Nu ș caroce pohui, poț să spui ce vrei despre mine ș cît vrei, eu na s mă schimb.
Apropo, problema asta cu "mâine" devine actuala, și nu numai la mine. Bleaaaaa, așa nii lene amu să fac, lasă că mâine... Sau: bleeea, dom 2 arată la telic, lasă că mâine... Sau: EEEEeee blea, nuș și mă doare o bucă, lasă că mâine. Numai otmazki galimâe. Concluzia? Slab, sărac, nenorocos, nefericit sau nu chiar sănătos este acel care folosăște des cuvântul "mâine". Caatare pentru noi nu există mâine, există numai azi. Nu am putut terpi amu, mâine tot na s terpesc. Am putut să mă apuc de azi, însamnă că ș mâine a s pot. Simplu ca bunădzâua.
#bleadi, Eu azi spuneam că mă las de fumat, ș involuntar ieșând la recreație afară la un ceai, strelesc o țâgară de la coleg. Șî normal că nu am mai aruncat țâgara... Da șel mai ahuiena asta și neam dat seama amu când am scris despre asta: Eu tipa mam lăsat de băut, da cu tătu am uitat ca az la amiază am mai măncat oleacă șâ am zapivit cu 2 pahare de pivă. Ahuitelna! Ap dar eu ni pun condiția: Eu NU de mâine las fumatu ș băutu! Eu de AZI îl las! Basta! Caput. Gata. Cuvântul nui păsărică. Ș vașe nică nui păsărică. Numai păsărică îi păsărică.
Kidos. Nu mai știu despre ce să scriu.
Nie ini place blogul. Aici eu pot expune gândurile în plină măsură. În lumea reală nie îni pare că deam "masca de pe față nuni mai șăde ghine". Și dacă ar fi să închid ochii, aș vrea să nu văd pe nimeni. Chiar dacă suferim de singurătate, de fapt suferim de multitutidinea persoanelor insiportabile ce ne umplă viața cu prezența lor inutilă. Cât îi de greu de recunoscut, dar o fac: Lumea reala este înlocuită cu cea virtuală. Ahuieti!, nam știut că o să pot spune așă huinea. Da îi drept, paliubomu.
treb de lăsat băutu... ș fumatu...
Caatare nu beu des, da beu odată ș ghine. Cam galima, paliubomu. Amu mă gândesc că în ultimul timp eu weekendul niș nu îl mai sîmt - numaidecât eu trebuie să fiu bat șap smă ușid. Foarte furmos... Existență inutilă. Interesant câtă lume șiau dat întrebarea de ce ei beau? Băutura îi așa o otravă! Eu chiar des mă întreb șî ultima data când adormeam iară pe jumate jiu eu am ajuns la concluzia: cred că am ceva înăuntru în mine ce tare vreu să ușid. Numai că cam hrenovaia "otravă" s prinește din băutura asta, cam nică efect, sau efectul apare, dar cu greu? Ei da cum vorba șeia: nică nui perfect, de asta crioanele au radieră. Praehali.
Sar cu gândurile.
Pe mine ș pustoslov mau făcut. Pizdos. Seotaki cineva citeste bredu meu. Hatea de și nu? Eu tot de obicei citesc bred... Ideea că eu nu pre pot să scriu. Nam eu talentu șela care trebuie. Îi una să ai gânduri, îi alta să poț scrie, dar dacă mai poț să le combini - beu pentru sănătatea ta.
Apropo de ce nam scris eu "mâine"? Mâine caatare îi poneatie rasteajâmoe. Asta știi - cum la liceu. Aviz la cantină: "Mâine va fi degustație de bucătărie japoneză!". Jora Borcan, dalbaiobu, șo luat costumu de nire a bunelului, șo împlut portofelu cu lei de 1 (asta serios, hz de și) și o venit "mâine" la școală ca să manânșe niște sușâ blea. Așa cum o venit, așa șâ so dus. Cu botu pe dos, cu sufletu mâhnit ș stomacu gol, numai de așeeia că el nu știa că avizul deam stă de vreo 3 ani. Jora Borcan oricum nu îș pierde nedăjdea că totuși mâine va fi degustația de sușâ, ș repetă procudură, om debil. Nu ș caroce pohui, poț să spui ce vrei despre mine ș cît vrei, eu na s mă schimb.
Apropo, problema asta cu "mâine" devine actuala, și nu numai la mine. Bleaaaaa, așa nii lene amu să fac, lasă că mâine... Sau: bleeea, dom 2 arată la telic, lasă că mâine... Sau: EEEEeee blea, nuș și mă doare o bucă, lasă că mâine. Numai otmazki galimâe. Concluzia? Slab, sărac, nenorocos, nefericit sau nu chiar sănătos este acel care folosăște des cuvântul "mâine". Caatare pentru noi nu există mâine, există numai azi. Nu am putut terpi amu, mâine tot na s terpesc. Am putut să mă apuc de azi, însamnă că ș mâine a s pot. Simplu ca bunădzâua.
#bleadi, Eu azi spuneam că mă las de fumat, ș involuntar ieșând la recreație afară la un ceai, strelesc o țâgară de la coleg. Șî normal că nu am mai aruncat țâgara... Da șel mai ahuiena asta și neam dat seama amu când am scris despre asta: Eu tipa mam lăsat de băut, da cu tătu am uitat ca az la amiază am mai măncat oleacă șâ am zapivit cu 2 pahare de pivă. Ahuitelna! Ap dar eu ni pun condiția: Eu NU de mâine las fumatu ș băutu! Eu de AZI îl las! Basta! Caput. Gata. Cuvântul nui păsărică. Ș vașe nică nui păsărică. Numai păsărică îi păsărică.
Kidos. Nu mai știu despre ce să scriu.
Nie ini place blogul. Aici eu pot expune gândurile în plină măsură. În lumea reală nie îni pare că deam "masca de pe față nuni mai șăde ghine". Și dacă ar fi să închid ochii, aș vrea să nu văd pe nimeni. Chiar dacă suferim de singurătate, de fapt suferim de multitutidinea persoanelor insiportabile ce ne umplă viața cu prezența lor inutilă. Cât îi de greu de recunoscut, dar o fac: Lumea reala este înlocuită cu cea virtuală. Ahuieti!, nam știut că o să pot spune așă huinea. Da îi drept, paliubomu.
Uită de viitor, uită de vise, și când rămîi singur în disperare profundă, fugi de trecut, și luptă cu prezentul și realitatea, și niciodată să nuți uiți demnitatea. Anume așa, Domnule ( sau Doamnă ). Anume așa suflet vreu să stăpânesc.
#bleadi... poneslo, cam mă duc eu pre departe. Parcă vorghesc prin buruiene. Mai mult nu mai sciu bred căi jale. Și așă am câțva cititori în cruce, or mai fuji ș aeștia îndeobște o sa pot scrie ce vreu.
